Este cel mai important lanţ muntos din judeţul Harghita, formând coasta mediană a suprafeţei judeţului. Constituie extremitatea sudică a lanţului vulcanic neogen, din interiorul arcului Carpatic. Poalele vestice ale Harghitei vin în contact direct cu Depresiunea Transilvaniei, pe când în est este delimitat prin depresiunile intramontane ale Ciucului şi Gheorghenilor. Se poate spune, că Harghita se aşează între cursul râurilor Olt (la est - E) şi Târnava Mare (la vest - V).
Limita sa nordică este formată de pasul Liban (1000 m), unde se leagă de fratele său geamăn, Munţii Gurghiului. În sud se intinde până la pasul Hatod (710 m jud.Covasna), care îl desparte de Munţii Baraoltului. Picioarele sale sud-vestice se intind până la Cheile Vârghişului, unde se învecinează cu partea nord-estică a Munţilor Perşani, iar în zona Izvorul Mureşului, atinge şi aria Munţilor Giurgeului. Din punct de vedere geologic, îi aparţine şi microregiunea Ciomat – Puturosu, unde lanţul Harghitei îşi intinde un braţ spre E, peste defileul Oltului de la Tuşnad. Grupul muntos Ciomat din punct de vedere geografic, constituie partea nordică a Munţilor Bodocului. Aici se află perla Carpaţilor Orientali, Lacul Sf.Ana, singurul lac vulcanic cu conul întreg din toată Europa de Est, împreună cu fratele său geamăn: Tinovul Mohoş, care este considerată „tundra cea mai sudică" a întregului continent european.
Din punct de vedere administrativ se întinde pe teritoriul judeţului Harghita (70 %) şi în judeţul Covasna (30 %). Suprafaţa totală a Harghitei este de 1500 km2, exact jumătatea suprafeţei Munţilor Făgăraşului. Lungimea lanţului Haghita este de 70 km, iar lungimea traseului turistic marcat pe creasta sa principală este de 90 km. Lăţimea sa împreună cu platoul premontan vestic, este de 30-40 km.
Autor: Zsigmond Enikő